26 mai (6 iunie) 1799 – 29 ianuarie (10 februarie) 1837

„Totul nostru”, „soarele poeziei rusești” – așa definește poporul rus, în cel mai scurt mod, ceea ce reprezintă pentru ei – Alexandru Sergheevici. În cei 37 de ani pământești ai săi, el a creat o operă impresionantă care a devenit un model mondial pentru literatură și i-a conferit nemurire autorului său. Pușkin este creatorul limbii artistice ruse, care poate fi citită și înțeleasă de toată lumea. El a fost numit „enciclopedistul vieții rusești”. Poezia sa („Îmi amintesc un moment minunat…”), poemele sale („Țiganii”, „Ruslan și Ludmila”), romanul său în versuri „Eugene Onegin”, povestirile sale („Dobrovski”, „Fiica căpitanului”), dramele sale („Boris Godunov”), toate acestea sunt un portret istoric și spiritual al Rusiei și al omului rus în deceniile tulburi de la începutul secolului al XIX-lea.

Pușkin a fost o personalitate bogată, cu un caracter contradictoriu. Educat, în dezacord cu nedreptatea socială (pentru care a fost exilat de mai multe ori), cunoscător al frumuseții feminine, iubitor al jocurilor de noroc și al libertății, creând peste tot și în orice moment – chiar și pe banca liceului din Tsarskoe Selo (astăzi orașul Pușkin). Strămoșii săi nobili, amestecați cu sângele african al străbunicului său Abram Hannibal, l-au făcut un om de onoare, ceea ce a dus la moartea sa timpurie într-un duel cu admiratorul soției sale.

Urma bulgară în opera lui Pușkin este poemul și nuvela ” Kardzhalia „, dedicate vieții bulgarilor basarabeni din Moldova și mai ales – legendarului Stoyan Inge Voevoda, despre care poetul spune: ” Kardzhalia în turcă înseamnă cavaler, om curajos”. Printre numeroasele monumente dedicate poetului în Rusia și în întreaga lume, bustul său va avea acum locul său de drept pe Aleea Scriitorilor de la Curtea Alfabetului Chirilic.

*Bustul-monument este conceput de Stepan Sagayko – Artist de Onoare al Rusiei, Președinte al Organizației Publice Internaționale a Artiștilor „Pătratul de Aur”, Profesor la Universitatea din Stroganov.