Pe vremea când Constantin Chiril avea doar 24 de ani (851), conducătorii bizantini l-au trimis la sarazinii din zona din jurul Bagdadului. Tânărului filosof și teolog i s-a dat o sarcină de a-i apăra pe creștinii care trăiau acolo de atacurile mahomedanilor.

În biografia sa, Clement al Ohridei povestește cum sarazinii (Hagareni) au pus la încercare cunoștințele lui Constantin Chiril în diverse științe, punându-i întrebări dificile despre simbolurile credinței creștine – crucea, Troița, icoanele – dar el a reușit să le explice semnificația și să demonstreze puterea mult mai mare a lui Iisus în comparație cu Mahomed: „Hristos /…/ ridică de jos ceea ce este greu și îi învață pe oameni prin credință și virtuți divine. Fiind creatorul tuturor lucrurilor, l-a creat pe om între îngeri și animale, deosebindu-l prin cuvânt și rațiune de animale, iar prin mânie și pofte de îngeri. Și oricine se înclină spre una din părți, de acea parte este alăturat: fie la cele superioare, fie la cele inferioare [animale].”