(1803 – 24.8.1868)

Parcursul creativ al unui clasic al literaturii moldovenești și românești este definit de o întâlnire semnificativă pe când era încă foarte tânăr. În perioada 1821 – 1823 se afla deseori la Chișinău, unde își face cunoștință cu Pușkin care este în exilare. Cu traducerile din operele acestuia Negruzzi și-a început activitatea literară. În timp ce traducea, l-a admirat și a învățat de la marele poet rus. În același timp, a făcut primele încercări artistice („Distracțiile mele basarabene”). Fără a participa în mod direct la mișcările revoluționare dinainte de 1848, Negruzzi a apărat schimbările democratice și cultura națională prin articolele sale și prin puterea cuvântului („Vandalism”). Romanele sale romantice „Zoe” (1837) și „Leapșa” (1840), portretul istoric al domnului moldovean Alexandru Lăpușneanu (secolul al XVI-lea) și culegerile sale de poezii populare îl definesc drept unul dintre cei mai importanți scriitori nu doar din epoca sa. Cu puțin timp înainte de moarte, a fost ales academician al Academiei Române.

*Autorul basoreliefului este Behcet Danaj..