(17.9.1898 – 18.6.1923)

„Copilul însorit al revoluției”, „poetul valurilor roșii” – așa este definită apariția lui Hristo Smirnenski în literatura noastră în anii dramatici pentru Bulgaria de după războaiele de la începutul secolului al XX-lea. Cel mai tânăr din familia Izmirlievi, care și-a părăsit orașul natal Kukush după ce acesta a fost incendiat în timpul Al Doilea Război Balcanic, a început să scrie și să publice primele sale lucrări satirice la vârsta de 16 ani. În ele a scoate în evidență nedreptățile sociale cu imagini memorabile în versuri. Dar imaginile cu adevărat emoționante ale osândei umane în „orașul zgomotos și desfrânat” apar în ciclul „Copiii orașului” și, mai târziu, în „Serile de iarnă”. Tragedia prezentului nu îi frânge î spiritul lui Smirnenski, ci îi întărește credința în venirea unui „nou răsărit”, timpul în care va domni „iubirea eternă, dreptatea eternă a lumii”. Colecția sa de poeme,” Să fie zi”, exprimă noțiunea romantică a transformării revoluționare a întunericului fricii și al morții în lumina vieții pe care masele o vor cuceri pentru ele însele. Iar „Povestea scării”, pe care poetul a scris-o cu puțin timp înainte ca „vizitatoarea galbenă galben” (tuberculoza) să-i ia viața la doar 24 de ani, este încă o lecție de moralitate politică și socială pentru toți cei care uită de adevăratele valori umane în timp ce urcă în pozițiile lor de putere.

* Bustul lui Smirnenski este opera sculptorului Krasimir Angelov. El este autorul unui basorelief al lui Levski în fața Ambasadei Bulgariei din Paris, al unui bust-monument al Apostolului din Silistra, Bulgaria, al unui monument al Libertății din Botevgrad, Bulgaria și al altor compoziții sculpturale în întreaga țară.