(7.12.1909 – 23.7.1942)

Autorul versurilor „Bărbați și femei, oameni buni, nici un pas înapoi! Vom construi o uzină pentru viață!” este înrădăcinat cu frumusețea și puterea Munților Pirin. Marea din Varna, unde studiază pentru a deveni mecanic de nave, l-a ispitit cu visul unor orizonturi îndepărtate, iar munca în fabrica din Kocherinovo îi dezvăluie cântecul mașinilor. Tatăl său, voievodul Ionko Vaptsarov, și mama lui Elena au predeterminat cele două căi principale ale destinului lui – lupta pentru o viață mai bună pentru oamenii obișnuiți „din fabrici și birouri” și literatura. În casa lor au stat Peyo Iavorov și Elizaveta Bagryana, țarul Ferdinand și Boris al III-lea, membri ai Organizației Revoluționare Interne Macedonene și diverși intelectuali. În poezia lui Vaptsarov vorbește cetățeanul lumii care cunoaște istoria, trăiește cu dificultățile prezentului, dar știe că „Viața va veni mai bună decât un cântec, mai bună decât o zi de primăvară!”. Colecția sa de poezii „ Cântece de motor”, exprimă în poezie realitatea dură a omului care și-a transformat credința în pâine pentru copiii de mâine.

*Bustul lui Vaptsarov este opera artistului Vladimir Kirov, specializat în pictură și miniatură, câștigător al unor premii internaționale din Anglia, Canada, Franța, precum și al Marelui Premiu al Bienalei Internaționale de Artă Miniaturală – Ruse, 2011. El locuiește și lucrează în mun. Troia Trăiește și lucrează în mun. Troian.