(15.09.1919 – 30.6.2002)

„Fiecare meserie este așa: un suflet, dacă nu-l pui acolo – nu e dulce!”, spune unul dintre eroii scriitorului, dramaturgul, scenaristul și publicistul Nikolai Haitov. Viața sa începe cu anii dificili de după Primul Război Mondial și se termină la granița noului secol XXI. Trei sisteme politice și de valori se schimbă în această perioadă, iar în opera lui Haitov personajele se află într-o lume a lor, în care trecutul cedează cu greu locul prezentului. Crescând la poalele Munților Rodopi, scriitorul cunoaște viața muntelui, oamenii săi, istoria lor, în care „sălbaticul”, primatul, liberul se împiedică adesea în limitele conservatoare ale genericului, greu de schimbat. Cartea de vizită a lui Haitov sunt „Poveștile sălbatice” (1967), dintre care unele au fost transformate în filme primind aprecieri internaționale – „Cornul țapului”, „Vremea bărbătească”, „Copacul fără rădăcină” etc. Bazat pe scenariul scriitorului este, de asemenea, un favorit al multor bulgari „Căpitanul Petko Voyvoda” (1981), care povestește viața apărătorului Munților Rodopi, luptătorul pentru eliberarea lor de sub stăpânirea otomană. Tirajul total al cărților lui Haitov, traduse în mai multe limbi, este de peste 4 milioane de exemplare. Pentru contribuția sa la dezvoltarea literaturii și culturii bulgare, în anul anul 2000, scriitorul a fost premiat cu Ordinul „Stara Planina”, gradul I.
*Autorul bustului-monument al lui Haitov este fiul acestuia, elevul profesorului Velichko Minekov, artistul neconvențional Alexandru Haitov. Una dintre primele sale apariții în calitate de absolvent al Academiei Naționale de Arte a fost „Tatăl meu. Cap” și cu aceasta și-a declarat abordarea diferită a sculpturii. Astăzi, lucrările sale sunt recunoscute pentru soluțiile artistice neașteptate – ochii strălucitori ai statuii țarului Samuil din Sofia, „copita cântătoare” a calului de pe Monumentul Gen. Kolev din Dobrici, din care răsună vechiul imn bulgăresc „Shumi Maritsa”, sculptura lui Nikolai Haitov din satul Gulyantsi, care pare că poate vorbi.. De asemenea, Ale sale lui sunt Monumentul lui Dobri Voynikov din Shumen, Memorialul victimelor atacului de la gara Bujnovo, Monumentul țarului Ivan Sratsimir din Vidin, compoziția sculpturală a lui Haitov și a unuia dintre eroii săi din fața intrării la Teatrul Dramatic din Smolyan. Lucrările artistului se află în Galeriile de Artă Națională din Sofia, în galeriile de artă din Plovdiv, Smolyan, Stara Zagora, Shumen, în colecții private din Bulgaria și din străinătate.