Cea mai puternică apărare a scrierii slavone a făcut-o Constantin Chiril Filozoful la Veneția, la disputa cu erezia trilingvă (867).

Clement Al Ohridei, care a văzut cu ochii săi faptele învățătorilor săi, povestește acest mare moment: „Când se afla la Veneția, episcopi, papi și цerchezii s-au adunat împotriva lui, ca niște ciori împotriva unui șoim, și au ridicat erezia trilingvă spunând: „Spune-ne, omule, cum inventezi acum cărți pentru slavi și cum îi înveți? Până acum nimeni altcineva nu a inventat [astfel de cărți], nici apostolii, nici papa Romei, nici Grigorie Teologul, nici Ieronim, nici Augustin. Cunoaștem doar trei limbi în care se cuvine ca Dumnezeu să fie slăvit prin cărți: ebraica, greaca, latina.” Iar filosoful le-a răspuns: „Oare nu cade ploaia de la Dumnezeu în mod egal peste toți? Nu cumva și soarele strălucește peste toți? Nu cumva respirăm cu toții același aer? Cum nu vă este rușine să definiți doar trei limbi și să doriți ca toate celelalte triburi și națiuni să fie oarbe și surde? Spuneți-mi: Îl considerați pe Dumnezeu neputincios, astfel încât să nu poată oferi acest lucru, sau îl considerați invidios, astfel încât să nu vrea [să ofere]? Însă noi cunoaștem multe popoare care au cărți și dau slavă lui Dumnezeu, fiecare în limba sa” (Sfântul Clement al Ohridei , „O viață cuprinzătoare a lui Constantin Chiril”).