(8.10.1864 – 19.1.1938)

„Am scris prima mea poezie la o vârstă foarte fragedă, când eram repetent în clasa întâiа”, mărturisește naratorul din Autobiografia lui Branislav Nușici. Un simț al umorului captivant este cea mai distinctivă calitate din opera marelui comediant sârb. Născut sub numele de Alkiviad al-Nusha într-o familie de vlahi din Bitola, scriitorul și-a adoptat pseudonimul sârbesc la vârsta de 18 ani și rămâne cu acesta în istoria literaturii ca un maestru care expune defectele sociale cu puterea râsului. Comediile „Reprezentantul poporului”, „Doamna ministru” și altele dezvăluie manipulările cu care cei care nu merită puterea o caută. Dar Nușici scrie și despre suferința pe care o provoacă ambiția politică. Ca un participant la evenimentele militare din 1885, el a scris lucrările „Însemnările unui efemer din războiul sârbo-bulgar” și „Doi slavi”, în care își împărtășește durerile provocate de înfruntarea celor două națiuni slave una împotriva celeilalte. După război, a lucrat ca diplomat în Macedonia și Kosovo și este recunoscut ca fiind fondatorul retoricii sârbe moderne. După ce și-a dedicat o mare parte din viață teatrului, Nusici a fost ales și academician al Academiei Sârbe de Științe (1933).

*Monumentul lui Branislav Nușici este opera tinerei sculptori sârbe Katarina Tripkovic. Ea este autoarea monumentului dedicat lui Milan Tepic, ultimul erou al poporului din Iugoslavia, inaugurat în septembrie 2017 la Belgrad, precum și a monumentului dedicat lui Milica Rakic, un simbol al copiilor victime ale războiului din anul 1999, din Parcul Tașmajdan. La sfârșitul lunii ianuarie 2018, expoziția Katarinei „Jasenovac – dreptul de a fi uitat” este deschisă la sediul Organizația Națiunilor Unite din New York.