21 septembrie (3 octombrie) 1895 – 29 decembrie 1925

„Celui nepoliticos îi este dată bucuria. Celui blând i se dă tristețea” – spune înțeleptul în trupul băiatului veșnic în căutarea dragostei – Serghei Esenin. În scurta sa viață de 30 de ani, poetul tristeții tandre a creat o moștenire de 6 volume care rămâne ca una dintre emblemele sufletului rusesc în literatura mondială. Drumul țăranului cu ochi albaștri angelici și păr blond de la Konstantinovo către cercurile culturale ale capitalei a fost chinuitor, contradictoriu și plin de întrebări fără răspuns. Poeziile sale timpurii emană simplitatea și farmecul naturii rurale și al oamenilor obișnuiți. În marele oraș, apare rebelul, provocatorul, disidentul față de constrângerile sociale și spirituale ale vremii. A părăsit școala bisericească de pedalogie și Universitatea Populară, dar s-a educat singur și a ajuns la o erudiție și o perspicacitate de invidiat.

Muzele poetului sunt unele dintre cele mai frumoase și mai inteligente femei din elita moscovită și, deși nu i-au adus fericirea, ele au devenit sursa de inspirație pentru poezii de neuitat. Poemele sale „Omul negru”, „Balada celor douăzeci și șase”, „Anna Snegina”, „Cântecul marelui marș”, culegerile „Rusia care pleacă” și „Rus Sovetskaia” arată multiplele fețe ale țării rusești – „grijulie și blândă”, „umilă și rebelă”, „săracă și veselă”, care este, de asemenea, mărturisirea de dragoste a poetului pentru patria sa. Dar Esenin nu a putut suporta modul în care aceasta (de fapt și el) erau tratați de contemporanii săi și a plecat din viață pentru a rămâne în nemurire.

* Bustul este realizat de membrul corespondent al Academiei Ruse de Arte – artistul de onoare al Federației Ruse Serghei Milcenko, laureat a numeroaselor concursuri de stat și internaționale de artă monumentală, distins cu medalii și diplome ale Academiei pentru contribuții la dezvoltarea culturii și artei.