O atenție deosebită este acordată celuilalt mare luminător al bulgarilor – Sf. Nahum.

În ultimii ani, cercetătorii s-au unit în jurul tezei că Nahum a fost fratele mai mare al lui Clement. Așa se afirmă în hagiografia sa. Cercetătorii mai vechi susțineau că frăția lor era doar spirituală, dar observațiile aprofundate despre grija cu care Nahum l-a tratat pe mai tânărul și mai talentatul Clement amintesc foarte mult de relația dintre Metodiu și fratele său mai mic, Constantin-Ciril (Ivan Grudev, „Sfântul Nahum, remarcabilul iluminator preslav-ortodox”).

De asemenea, Nahum i-a însoțit și pe frații tesaloniceni în misiunile lor împreună cu Clement, „mergând cu ei până la vechea Romă”, iar când a ajuns la Pliska, a luat parte activă la stabilirea literaturii și culturii bulgare. În timp ce fratele său i-a luminat pe bulgari în Ohrid, Nahum a făcut același lucru în Pliska și mai târziu în Preslav (886-893). Cel mai tânăr discipol al lui Metodiu, Constantin de Preslav recunoaștecă Nahum a fost cel care l-a determinat să scrie „Prologul la Evanghelie”. Când Clement a fost hirotonit ca primul episcop bulgar în Ohrid și s-a dedicat slujbei sale în mănăstirea Sf. Pantelimon, Nahum a sosit la Devol ca ssă îi continue activitățile educaționale. Timp de șapte ani (893-900), scribul a educat preoți, oameni de rând și copii. Ultimii 10 ani din viața sa i-a petrecut în mănăstirea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, construită „cu mijloacele și porunca piosului rege bulgar Mihail-Boris și a fiului său, țarul Simeon”. Nahum și-a încheiat călătoria pământească la 23 decembrie 910 și este înmormântat într-o capelă specială, în dreapta altarului bisericii mănăstirii, de către „fratele, tovarășul și compătimitorul” său, episcopul Clement al Ohridei. Astăzi, această biserică face parte din templul reconstruit, în care se află imaginile Sf. Boris-Mihail, Sfinții cei șapte apostoli și împreună cu mormântul Sf. Naum, este unul dintre cele mai sacre monumente ale Epocii de Aur bulgare.