(22.12.1927 – 10.6.2008)
„Libertatea nu se apără prin evadare”, se spune în nuvela „Mașina pedagogică” (1971) a părintelui recunoscut al scriitorului bulgar de ficțiune Lyuben Dilov. Este autorul a peste 40 de romane, povestiri, culegeri de nuvele, traduse în 3 milioane de exemplare în peste 30 de limbi, inclusiv în japoneză și chineză. Cu toate acestea, începutul nu este atât de ușor. După întoarcerea familiei lui din Germania, unde a trăit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, tatăl lui Luben a fost trimis la Belene. Cu toate acestea, fiul a reușit să obțină o diplomă în filologie bulgară la Universitatea din Sofia și, cu sprijinul lui Angel Karaliychev, a publicat prima sa culegere de povestiri (1953) despre experiențele sale din Berlin. În același timp, a finalizat primul său roman științifico-fantastic, „Omul atomic”, care a fost publicat 3 ani mai târziu (1956), deoarece editorii căutau un roman sovietic similar pentru a se asigura că nu vor încălca „regulile” literaturii socialiste. Cea mai apreciată lucrare a scriitorului este „Calea lui Icar” (1974). Pentru ea, a primit Premiul european „Eurocon” pentru ficțiune (1976), iar cu câțiva ani mai devreme, în Polonia, a fost onorat pentru contribuția sa generală la genul fantastic. Colegii lui de renume mondial, Arkady Strugatsky și Stanislaw Lem, l-au numit unul dintre cei mai buni 10 scriitori de science-fiction din secolul XX. Atracția poveștilorlui din viitor constă în umanitatea și realismul lor. Scriitorul se folosește de intrigi subiecte fantastice pentru a-și prezenta gândirea critică despre realitatea în care trăiește.
Lyuben Dilov scrie ;i multe lucrări de alte genuri – romane, povestiri documentare, basme. În anul 1991 a primit medalia cehă Karel Čapek pentru contribuția culturală. În autobiografia sa ” Autobiografie vânturoasă „, publicată cu ocazia împlinirii a 80 de ani, scriitorul spune: „Am luat parte la mii de bătălii fără sens. La fel ca majoritatea contemporanilor mei, mi-am irosit energia și timpul în petreceri zgomotoase, în bălăcăreli politice plictisitoare și în discuții inutile. Dar am crezut întotdeauna că oamenii, chiar și cei vânturoși ca mine, sunt destinați să zboare printre stele. Pregătiți-vă pentru acel moment.”
*Autorul bustului-monument al lui Lyuben Dilov este sculptorul bulgar de renume internațional Dimitar Rashkov. Născut în Karlovo în anul 1954, artistul a absolvit Academia Națională de Arte în 1981, în clasa prof. Dimitar Daskalov și în același an a fost acceptat ca membru al Uniunii Artiștilor Bulgari. În perioada 1984-1985 a lucrat sub îndrumarea acad. V. Z. Borodai în Kiev, Ucraina. După întoarcere, a fost director al galeriei de artă din orașul său natal și artist șef al municipalității din Karlovo. De asemenea, este membru al grupului de artiști din Plovdiv. Este căsătorit și are un fiu.
Are aproximativ 50 de expoziții personale în diferite orașe din Bulgaria, la Praga (Republica Cehă), Viena (Austria), Eltville pe Rin (Germania), Paris (Franța), Salonic (Grecia) și a participat la numeroase expoziții generale, bienale șitabere. În fiecare an își expune lucrările la Vinaria, Plovdiv. Printre cele mai renumite lucrări ale sale se numără: bust-monument al lui Vasil Levski în satul Sokolitsa (1981), monumentul „Trecut și prezent eroic” din orașul Karlovo (1984), sculptura „Cichovtsi” (bazată pe povestea lui Iv. Vazov) pentru festivalul literar din Sopot (1986), statuia Sfântului Gheorghe de la Universitatea Tehnică de Stat Baltică din St.Petersburg (2009). Compoziția Sfinții Chiril și Metodiu” – un cadou pentru Sanctitatea Sa Patriarhul Kiril al Moscovei și al Întregii Rusii, ilustrațiile Enciclopediei de două volume a Eroticii bulgare (2017) și altele.
Laureat numeroaselor premii în urma participărilor sale la diverse forumuri artistice, precum și pentru întreaga sa activitate artistică. Cele mai semnificative dintre acestea sunt: Premiul I din cadrul concursului pentru lucrări dedicat aniversării a 150 de ani de la nașterea lui Vasil Levski (1987), premiul din cadrul concursului Uniunii Artiștilor Plastici din Bulgaria – o căloătorie la Paris (2000), premii pentru o contribuție mare și de lungă durată la artele plastice, Plovdiv (2006), Vrața (2006), Burgas (2008), Premiul pentru sculptură din cadrul celei de-a VIII-a Bienale a formelor de plastică mică (2016) și altele.
